Învaţă-mă Isuse Drumul mîntuirii
Şi pune-n mintea mea rătăcitoare
Cuvintele, ce rod poartă Iubirii
Şi slava Cerului în veci memuritoare

Învaţă-mă să strîng mereu cu Tine
Să leg în snopii rînduiţi veciei
Acele spice, ce înalţă prin suspine
Credinţa prin puterea sfîntă-a bucuriei

Învaţă-mă să mă închin întotdeauna
Şi-n mulţumiri depline să-mi ridic eu faţă
Către a Ta azi faţă, ce mi-a dat arvuna
Prin Duhul înfierii veşnica Ta viaţă

Învaţă-mă să-mi port trăirea-n rugăciune
Şi duhului să-i dau a Ta asemănare
Să nu mai fumege-al credinţei meu tăciune
Ci doar o flacără văzut din depărtare

Învaţă-mă să strig cu toată îndrăzneala
La Tine după ajutor, căci am nevoe
Să mă ajuţi, ca în lucrare osteneala
Să nu mă-nlătureze de-a Ta sfîntă voie

Învaţă-mă iubirii să îi dau avîntul
Să spună orişicui, cît astăzi e de bine
Să- nfăptueşti dorinţa Tatălui-Cuvîntul
Ce poartă inimii eternele Lui zile

Învaţă-mă să dau uitării nepăsarea
Şi trupului să-i spun să nu poftească
Plăcerile, ce duc azi lumea-n întristare
Departe de-a credinţei casă părintească

Învaţă-mă să proslăvesc mereu iubirea
Acea iubire, ce mi-a dat răgaz de pocăinţă
Învaţă-mă să-Ţi mulţumesc de nemurirea
Ce încă poartă şi acum doar biruinţă.

Amin!